Timpul și distanța ucid,
până la fericire mori de dorință
Trenurile pleacă în vid
către după-amieze ploioase
în care cei ce se caută se găsesc
și cu multă elocință se ucid
Depărtarea are două dimensiuni
care în iubire nu se respectă,
ele leagănă tâmpla lângă tâmplă
cu o plăcere suspectă
Trenurile care pleacă în vid
nu ajung niciodată la ora fixată
Și, când din întâmplare se respectă,
sfârșește-n gară calea ferată...
3-6 ianuarie 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu