Despre tine-am crezut că nu minți
deși-n suflet creștea un soare cu dinți,
m-a durut ca pe-un nor destrămat în azur
graba ta de-a cădea în sperjur
N-am să spun nimănui ce rău mi-ai făcut,
cât de tare păcatul de-a minți a durut,
câte veacuri de-acum înainte-am să sânger,
sunt convins că în tine nu există vreun înger
Cât de mult ne înșelăm și-acceptăm rea-credința,
m-a izbit ca un glonț nemilos suferința!
ce stigmat părintesc ne zdrobește lumina,
s-a sfârșit și-acest vis, noapte bună, străina!
Nici nu vreau să aud că exiști și te doare,
nu mai vreau să m-aștepți nici în vieți viitoare,
am greșit c-am oprit pe un drum fără capăt,
trebuia să rămân încuiat cu un lacăt...
21 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu