În ochii mei cenușa dimineții
s-a strâns ca-ntr-un ospiciu mov,
surâsul fix, tribut final al vieții,
e o poveste de alcov
În munții înzepeziți, pe creste,
prizonier fantasmele mă țin,
e vremea marilor proteste,
se sparg de cer paharele cu vin
Și inima devine umbră
strivită-n filele de carte,
eternitatea-i tot mai sumbră
și de lumină noaptea mă desparte...
14 decembrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu