Un ritm ciudat mă duce unde nu
aș vrea s-ajung, că nu există nimeni,
așa ciudat mă simt acum
de parc-aș fi un târgoveț de inimi
Ceva nedefinit mă înconjoară,
nu pot să plâng și nici nu pot să râd,
mă scald în urna funerară
din care ochiul mă privește hâd
Ard și aș vrea să plec puțin,
tribut îndepărtării de iubire,
îmi crește-n inimă un spin
și-un ceas ce bate despărțire
Mă doare sufletul atât de tare,
de-atâta neîmplinire mor,
sunați, dacă se poate, la salvare
să nu-mi mai fie niciodată dor...
3 decembrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu