POETUL

Poetul e zbuciumul mării,
vinovat absolut fără vină,
e dorul din inima țării,
drumul curat spre lumină

Poetul e noaptea Înălțării,
e pomul din fundul grădinii,
perdeaua din ușa-nserării,
e vânt ce-nfioară creștinii

Poetul e-n spatele zării,
martor tăcut al zidirii,
e țărmul din brațele mării,
e clipa pierdută-a iubirii

Poetul e glasul durerii,
copilul duios și-obidit,
e ochiul profund al tăcerii,
e prințul absenței iubit

Poetul e glasul furtunii
ce înalță frecvent curcubeie,
la care se uită nebunii
și ochii uimiți de femeie...

2 decembrie 1991