O veche ciorbă se-ncălzește,
tarabele se-ntind pe stradă,
dar nimeni nu mai stă la coadă,
eternitatea se grăbește
căutând ce nu va avea:
aparate sofisticate, sutiene aromatizate,
cutii pentru depozitat iluzii
și cafea
Orizontul mi-apasă privirea
cu palmele răsfirate,
copacii-și dezbracă frunzele
până la jumătate...
7 octombrie 1991/5 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu