Măcar o strofă să mai scriu,
pe urmă, Doamne, pot să mor,
să știu că voi rămâne viu
și-o să vă fie dor
Măcar un braț să mai întind
pe coală, ca să scrjelesc,
un ultim vers în care să cuprind
pământul românesc
Măcar atât și să rămân
o amintire rătăcind prin stele,
sunt suflet fraged de român
rupt din surâsul mamei mele
7 octombrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu