Pe această planetă de triști
e păcat să stăm ca doi proști,
când cei din jurul nostru-s artiști
sub vremelnice măști
Hai să ne îmbătăm cu iluzii
de călători fericiți,
și-n loc de perverse concluzii,
pe sub ziduri să umblăm travestiți
Să miroasă a floare de tei,
s-auzim cum amurgul ne ceartă,
dintr-odată să nu mă mai vrei
susținând că Domnul nu iartă
Pe-această planetă de fum,
printre pahare sparte de vin,
de-un mileniu insiști
la alți sfinți să mă-nchin
Poți să mai insiști mult și bine
că nu mă poți vreodată schimba,
eu mă-nchin pe pământ doar la tine,
să-mi fii Dumnezeu, draga mea...
5 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu