În piept îmi urlă viscolul cumplit

În piept îmi urlă viscolul cumplit,
e semn adânc de disperare,
la fel ca-n iarna de granit
în care îngerul iubit 
mi-a fost în noaptea vieții lumânare

De-atâtea desfrunziri de calendar
la învoială vor cădea toți corbii,
să se hrănească numai cu nectar
până vor scoate trupul din altar
pe umeri de zăpadă, orbii

În cea mai bună dintre lumi
sunt ultima alternativă,
sătul de arsenalul de minciuni
aș arde casa de nebuni
într-o supremă recidivă

În piept îmi urlă viscolul cumplit,
e semn că iarna e stăpână,
copacii se izbesc de infinit,
a înghețat și îngerul iubit, 
magia se preface în țărână...

6 februarie 2020