Când o să iasă din închisoarea trupului meu,
sufletul va zbura în sfârșit ca o pasăre rară,
poate va fi iarnă sau poate un curcubeu
va cădea fără veste din ploaia de vară
În trupul meu a locuit un suflet incredibil de trist,
aripile le-avea legate cu sârmă ghimpată,
de multe ori m-am întrebat dacă exist,
dacă voi fi sau dac-am fost vreodată
Când o să evadeze din închisoarea timpului meu,
sufletul va zbura ca un fluture de lumină,
prin golul din jur, spre Dumnezeu,
căutând liniștea deplină...
22-23 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu