sâmbătă, 29 februarie 2020

Așteptare

Dacă am să mai trec odată pe unde-am umbrit
firul de iarbă căutând lumina,
vei ști cât de mult te-am iubit
chiar dacă mi-a putrezit rădăcina

Voi zbura deasupra lumii din nou,
nesfârșite-mi vor fi visele,
îngropa-se-vor în ecou
tăcerile humii, abisele

O, dacă am să mai trec odată pe unde am fost
curcubeu sfâșiind ploi de vară,
îmi voi înfige ghearele-n suflet, ca o floare de colț,
până la sfârșitul veșniciei să doară

Tu poate ai să m-aștepți dintr-odată supusă,
cu inima zvâcnind de-așteptare sub haină,
sperând ca măcar în ultima clipă
să-mi fii cină de taină...

28 februarie 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu