Eroii tineri zac în cimitir
vegheați de lacrimi inocente,
păianjenii țes în cașmir
dureri nebănuite, boli latente
Ard lumânări la căpătâiul lor
să lumineze câte-un curcubeu,
o lacrimă se țese mai ușor
când plânge-n ochii mamei Dumnezeu
În cimitiru-acesta de copii
n-au putrezit nici crucile de lemn,
toți îngerii plecați printre stihii
sunt nemuririi singurul îndemn
Doar mamele lipite de morminte
se sting de dorul bravilor eroi,
în cimitirul cu destine sfinte
atât de-aproape cerul e de noi..
7 decembrie 1991/5 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu