A plecat prin munți
ținându-și de mână
bătrânii cărunți,
poema română
Plâng îngerii de foame
și se îmbolnăvesc,
bătrânele icoane
de spaimă putrezesc
E drumul suferinței
ce duce spre morminte,
arhanghelii credinței
aleargă înainte
Omizile lincave
coboară între noi
și nu s-or mai întoarce
vreodată înapoi
21 august 1991/1 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu