DESPĂRȚIRE

Nicicând o lacrimă n-a fost mai dulce
și mai sărată și mai grea, 
ca-n clipa despărțirii noastre
când mult prea tare inima bătea

Ascunsul chin zăgăzuit în pleoape
un zâmbet trist pe buze înflorea,
prizonieri cu ochii plini de ape
tristețea între noi se întindea

De-atâta patimă lumina plânge
pe sufletele noastre sângerii,
durerea ne aprinde și ne frânge,
de-atâta depărtare voi muri

Secundele aleargă înainte
sunt nemiloase clipele cu noi,
ne îmbrățișăm fără a rosti cuvinte,
mai triști ca noaptea suntem amândoi

Nicicând destinul nu a fost mai crud
și ceasul niciodată atât de greu,
în ochiul tău de patimi ud
se risipește trist surâsul meu...

6 ianuarie 1992