Se prăbușesc în suflet scările,
mă plâng privighetorile
Toți îngerii cu ochii sferici
și-au încuiat iubitele-n biserici
Și se gândesc necontenit la ele,
curge-nserarea prin perdele
Mi-ai fost, iubito, infinitul,
în care mi-am găsit sfârșitul
Dezastrul s-a produs instantaneu,
curg dezertările din curcubeu
Mă strigă marea, n-o aud,
plânge în tine Polul Sud
Plânge în mine Polul Nord
și niciodată nu vom fi de-acord...
19 septembrie 1991/5 februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu