Alături de Iisus

Pe Iisus l-au încuiat în biserici,
femeile mironosițe plâng în case, 
omenirea-i condusă de demoni isterici,
curge otrava ca un șarpe prin oase

De boli inventate se cutremură lumea,
libertatea devine pretext de-nchisoare,
în suflet se cască flămândă genunea 
și se amână viața viitoare

Înflorește în sine sporadic atomul, 
din credință a rămas numai șpanul,
ne întrebăm disperați: ce e omul?
ne ducem în cârcă plângând bolovanul

Ne sperie moartea ce curge grăbit
din tuburi catodice sparte,
ne-amintim ce-a rămas de iubit,
de ce-am vrea să fim vii mai departe

Bat clopotele-n dezacorduri triste,
credința creștină s-a mutat în muzee,
omul se teme să mai existe
sugrumat de psihoza ascunsă-n corneie

Inima s-a-nchis cu-n lacăt de ceară
până când soarele s-o întoarce înapoi
curg nopțile prin iarbă amară
ce crește ca o cocă în noi

Dumnezeu e în jur, nu se teme de viruși,
niciun lacăt nu-l poate opri
să-nflorească-n buchetul de iriși,
pe Fiul Său să-l putem însoți

pe Drumul Golgotei ce încă-l așteaptă
să-l strângă în cuie ruginite de fier;
de Paște lumina ne-îndreaptă
pe calea săvârșită în cer

Să privim curajoși către Cruce
când Iisus paharul și-l bea,
cel ce-alăturea i se duce,
chiar și mort, mâine-n zori va-nvia...

18 aprilie 2020