DESPĂRȚIRE

Lacrima lunii între noi
ca un șir de poeme celebre,
un bloc, patru case, grădina,
luceferii goi cufundați în blesteme

Șoaptele mării izbindu-se-n țărm,
inima incoloră inventează zăpadă,
o lumină sus, în vârful inimii,
orbește o stea și-o transformă-n epavă

Amestec de ani și idei,
sufletul în prăpăstii-o să cadă,
cu palmele îndreptate spre livadă
se roagă atâtea milioane de femei

Noaptea transpiră și plânge în somn
visând luminările prime,
împrăștiate, toate întâmplările
sunt nașteri și renașteri sublime

Pașii se sting încurcați
sub un colț de cometă stingher,
vântul îmi șterge ochii
căutând un punct de reper

Lacrima lunii între noi,
dezonorată, părăsită și beată,
flutură drapelele tăcerii
încăruțesc copacii dintr-odată...

30 iulie 1993