MĂ DOARE, PATRIE, NUMELE TĂU

Mă doare, Patrie, numele tău,
pe care-l iau în derâdere ticăloșii,
cerul albastru, orizontul câmpiei
și munții Carpați unde cântă cocoșii

Tristețea se-ntinde peste tot ca o plagă,
străbunii lăcrimează-n pământ,
numai eu, rătăcind prin istorie,
ca o pasăre de zăpadă te cânt

Corbii vin croncănind la priveghi
să-ți stingă lumina ochilor,
nu-ți fie teamă, îi voi înfrunta,
veniți și voi la luptă, orbilor!

Plânge Miorița pe-un picior de plai,
Meșterul Manole-i învelit în tină,
să nu-ți fie teamă, am zidit cetăți
cu fața îngropată în lumină

Pe bancherii lacomi, îmbrăcați în frac,
care-au dărâmat tot ce-am construit,
îi vom aștepta gata de atac,
dragostea de țară nu s-a năruit

Vom privi înainte săgetând dușmanul,
chiar de s-o ascunde bine în noroi,
să nu-ți fie teamă, țara mea iubită,
îngerii albaștri locuiesc în noi

Nimeni, niciodată, n-o să te mai vândă,
nimeni, niciodată, nu te-o înrobi,
reaprindem focuri, lângă suflet cântă
toți eroii noștri îngropați de vii

Îți promit lumină, Patrie străbună,
mă voi bate zilnic cu toți ticăloșii,
Dunărea să curgă ca o mamă bună
și-n munții Carpați să-ți cânte cocoșii...

27 mai 1994/10 aprilie 2020