ÎNSINGURARE

Privesc amurgul prin perdea,
norii împrumută soarelui umbra deasă,
dispar amintirile, draga mea,
n-o să mai fii niciodată la fel de frumoasă

Îngerii noștri din suflet dispar,
tribut plătit efemerului,
mi-e gustul de tine amar
când pun virgule cerului

Aripile mi-atârnă lângă sicriu,
frunzele nu le-aud cum se cară,
să te chem la priveghi e târziu,
neuitata mea domnișoară

E târziu să-ți mai spun noapte bună,
în savană mor ultimii lei,
dulcea mea cu privirea de humă,
sunt ultimul vânător de idei

Va trece peste mine trenul,
nicăieri nu-i prevăzută vreo haltă,
în inimă se-ncuie refrenul,
bilet compostat pentru lumea cealaltă

Zadarnice-s chemările de îngeri,
cărăm în minte valuri de noroi,
de n-am fost în iluzii sinceri
nu ne putem întoarce înapoi

Privesc himerele prin perdea,
norii împrumută inimii umbra deasă,
dispar amintirile, draga mea,
numai tu rămâi la fel de frumoasă...

16 iulie 2005/16 aprilie 2020