O LACRIMĂ DE ÎNGER

Ți-a sângerat piciorul când ai plecat desculță
peste frunzișul palid ce-acoperise cioburi,
erai definitivă în drama ta vetustă,
iar eu mă rătăcisem, tot navigând prin crovuri

Izvorul suferinței curgea ca o pedeapsă,
fereastra dinspre suflet se încuiase-n nori,
te așteptam flămând să te întorci acasă,
dar ce păcăt, iubito, că nu mai știi să zbori!

Bolnavii de lumină cutreieră pământul,
de-atâta căutare au pofte de flămânzi,
furtuna de zăpadă îmbrățișează gândul,
nu-i nimeni să-ți sărute-n neștire ochii blânzi

Din pasărea de ceară ce a zburat spre soare
să caute speranța, s-o-ntoarcă înapoi,
a mai rămas doar zborul ce încă mă mai doare
și-o lacrimă de înger ce cade între noi...

23 martie 1993/4 aprilie 2020