Azi mă despart de mine și evadez brutal,
vor arde amintiri în urna funerară,
plecările abrupte mai tare or să doară
de câte ori se îneacă ninsorile la mal
Privește-mi lacrima cum se topește-n pleoape,
tu nu vei avea niciodată una la fel,
privește în oglindă bietul menestrel
cum curge ca o frunză print tulburele ape
Nu călca peste umbra sfâșietoare,
ca o pasăre rănită-ar țipa
și-ntr-un amurg al clipei ar putea
să se ridice și să moară-n picioare
Și n-ar avea cine să-ți scrie-n piatră,
frumoase epitafuri parafate-n ceară,
din iarna vieții noastre către vară,
se-aud doar câinii inimii cum latră...
17 februarie 1994/10 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu