Cine, cine poate oare
lacrima de pe zăvoare
cine-o poate șterge?
Numai umbra mea dispare
dintr-o întâmplare sare
până ce se pierde
Lucrurile au gustu-amar,
florile abia răsar,
clipa se desface
Numai caii mai tresar
ca o frunză de arțar
până se desface
Numai ochii mei mai văd
câte sunt într-un prăpăd,
câtă disperare
Și în toate gândurile
mor privighetorile,
ce desfigurare...
decembrie 1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu