Un ciob ți-a sângerat izvorul
și-a curs din el atât pelin
că n-am știut, iubita mea,
la ce icoană să mă-nchin
A fost, desigur, o minune
c-am traversat deșertul către tine,
strigat de fetele morgane:
-Oprește-te la noi, străine!
Dar de atâta soare-n suflet,
la umbra pașilor înalți
eu te voiam numai pe tine
să te ajut să te descalți...
23 martie 1993/5 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu