Amurgul mă privește sprijinit pe suflet

Amurgul mă privește sprijinit pe suflet,
păsări de pradă prin iris zboară,
din înserări făptura ta coboară
să-mi fii refrenul ultimului cântec

Nădejdi zdrobite înmuguresc sub piatră
un nufăr înflorește în nămol, 
din sânge curg iluzii de carmol 
și n-aud viitorul cum mă latră

Plutesc pe nori de fum înșelători,
prin trup îmi trec corăbiile ninse,
se frâng îmbrățișate mâini întinse
și ne iubim de două mii de ori

Până la capăt ne sufocă spaima
de-a fi perechea ultimă, absolută,
adolescența soarbe paharul de cucută
și din cuierul putred zadarnic strigă haina

Amurgul mă privește sprjinit pe suflet,
din amintiri tăcerea pe scări de fum coboară,
pe unde ești, frumoasă și tristă domnișoară,
să-mi fi refrenul magic al ultimului cântec?...

15-16 aprilie 2020