Mi-e sufletul mai aproape de rai
de când locuiești în visele mele,
îmi sfâșie sufletul stele
și cântă tristețea în noaptea de mai
Se pierd ochii tăi în stranii poeme,
din lume-aș pleca să mă pierd,
când mă-ntorc din neant să dezmierd,
tot ce-ai fost și-ai rămas, nu te teme!
Din umbra ce crește-n vâltoarea de fum,
te strigă un înger cu trupul de seară,
răspunde-i, oricum o să moară
ecoul în praful din drum
Și-atunci în tăcerea supremă din hume,
numai eu voi șopti, apăsând pe zăvor,
poemul de dragoste adormitor
înainte de-a-ți spune pe nume...
20 mai 1994/10 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu