Nu pot înțelege de ce
atât de amară-i iubirea...
Atât de mult am vrut să nu greșim,
să rămânem pentru totdeauna poveste,
dulce să ne fie răstignirea;
cum plânge acum amintirea...
Cât de mult ne-am iubit,
cât de mult!
Nesfârșită mirare-i risipa...
Cât de mult ne-am iubit,
cât de mult!
Ce mare minune e clipa!
Inima plânge. Acum știu
că un vis e sfârșit dinainte
Tristă-mi zâmbește luna,
o lacrimă îi încurcă privirea;
atât de amară-i iubirea!
Un vis e sfârșit dinainte,
cum plânge amintirea-n cuvinte...
22 februarie 1993
poezie înregistrată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu