PRIZONIER

M-apasă uitată o vină târzie,
în trupul meu de lut prizonier,
tu pasăre sură și vie
ce liberă ești! ce de cer!

Lovește înserarea în munți,
secunda se duce glonț înainte,
ne strigă stejarii cărunți,
zăpezi de-altădată coboară în minte

Colonia de cuci se divide,
un fel de spoială ne îmbracă altfel,
cad înserări translucide
și-o floare de colț vomită-n crenel

Din cocori doar zborul a rămas, 
dispar traseele îngălbenite,
arde rugul toamnei strecurat în ceas
și se-ascund în carte versuri desfrunzite

Pasărea tristeții naște din nimic
întâmplări ciudate, nori, metamorfoze,
cântece confuze, mutații în plic,
nucii cad în transă înglobând ciroze

Și totuși m-apasă o vină târzie,
în trupul meu de fum prizonier,
povestește-mi, pasăre vie,
cum e să fii liberă-n cer!...

17 septembrie 1993/8 aprilie 2020