Traversez deșertul unei clipe
Orizontul se închide în sine
Unele lucruri nu se schimbă niciodată
Și nimeni nu le poate schimba.
Locuiesc tot în mine
Și mă izbesc de bătaia aceleiași inimi
Amintirea privirilor mele
E prima și ultima amintire -
Locul de unde am încercat să evadez
Fără să pot
Umbra e arestul propriului gând,
Descătușarea propriei ființe
E punctul de sprijin în mișcare continuă
În jurul căruia se rătăcește cuvântul
Traversez deșertul unei clipe
Pentru a ajunge în alt deșert
Cu aceeași ființă înaintând în marș forțat
Aș putea să răstorn lumea,
Să amestec cuvintele,
Să desființez amintirile,
Să renunț la propria umbră,
Dar mă izbesc mereu
De bătaia aceleiași inimi
Și simt că unele lucruri
Nu se pot schimba niciodată...
28 aprilie 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu