În timp ce moartea curge din televizor

În timp ce moartea curge din televizor,
o prelungire-a marilor dezastre,
de firul de lumină ne e dor;
e încă viață-n trupurile noastre 

Hai să întoarcem brazda de pământ,
să-mprăștiem sămânța bună,
să fim doar candele în vânt,
în ceasurile grele împreună

Să punem punct disputei dintre riduri,
să înțelegem ce e important,
să nu ne mai ascundem după ziduri
turnate peste timpul de bazalt

Au fost atâtea clipe minunate
pe care le-am zdrobit indiferenți,
culorile apusului desfigurate
se scurg pe lângă îngerii inerți

Lucruri mărunte, scoase din context,
ne-au strangulat destinul fără milă,
am dat cu viața noastră test,
călcați fără-ncetare de-o șenilă

Era atât de simplu să iubim
și să-i iertăm pe marii vinovați,
am fi știut, desigur, să murim
ca să renaștem liberi în Carpați

Dar am trăit absurdul după reguli,
ne-am agățat de cer ca niște furi,
zadarnic latră sufletul prin neguri,
la marginea căderii în sperjur

Trăim această viață ca pe-o pradă,
ne tot mințim c-ar mai urma ceva,
dar îngerii nu vor să ne mai vadă,
în trupuri de zăpadă vom pleca

N-o să se întoarcă nimeni înapoi,
s-o ia de la-nceput pe-aceleași rute,
va crește întunericul în noi
și nimeni n-o să fie să ne-ajute

Se va-îneca o lacrimă în riduri,
spre cer strigă zadarnic mâini întinse,
din sufletul încorsetat în ziduri
vor curge nesfârșite ruguri stinse...

3-4 aprilie 2020