O veste nefastă mă fixă într-un timp
al sinistrei istorii ce speram că se scurse,
de pe muntele de cărbune, vremelnic Olimp,
pe Miron puterea la ocnă îl duse
Că e păcătos și se crede vreun zmeu
ce-și apără de foame ortacii,
e negru în suflet de-atât minereu
și-l poartă pe steaguri, cu mândrie, săracii
Politica mare nu-i deloc pentru el,
puterea absolută prea tare-l îmbată,
plătește amarnic excesul de zel
de-a fi mai presus de propria-i gloată
La știri corespondențele sunt vaste,
planetă fumegândă trebuie să știe
că-n România deznădejdii noastre
clasa muncitoare merge-n pușcărie...
februarie 1999/16 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu