SĂ NU MAI LATRE-N SUFLET NICIUN CÂINE

Hai să jucăm frumos în tragedia greacă
ce a cuprins instantaneu Pământul,
la început a fost Cuvântul,
să-l dezgropăm, de frică să ne treacă

Fiți îngeri! Amintiți-vă ce-ați fost
până s-apară-n lume Antichristul,
curajul luptei este exorcistul,
doar el învârte lumea cu un rost

Fiți demni în zodia rușinii, 
purtați pe umeri soarele stingher,
și chiar de vi se face și mai ger
plătiți tribut renașterii luminii

Nu te mai teme, suflete, de umbră,
ea trece ca un fum dinspre cavou,
tu vei renaște liber din ecou,
când o s-auzi: ridică-te și umblă!

Nu e sfârșitul, este prea devreme,
mai sunt păcate mari de-nfăptuit,
încă e loc în suflet de iubit;
ridică-te și umblă, nu te teme!

Această pandemie o să treacă
ca o pedeapsă ce-a venit târziu,
și chiar închiși în marele pustiu,
hai să jucăm sublim în tragedia greacă

Să țină minte cei ce vor rămâne
cum s-a întors la rost umanitatea,
când a venit din catacombe moartea
să secere toți macii împletiți în grâne

Ar fi frumos ca lumea să se schimbe,
neoamenii să redevină oameni,
oglinda să îți spună că îți sameni
și sufletul de frate nu se vinde

În amfiteatrul gol se strâng actorii,
doar figuranții au rămas pe hol,
pe scenă vor juca în dublu rol
când vor țipa, căzând din cer, cocorii

Aplauzele vor lipsi întâia oară,
ecoul n-ar putea să le cuprindă,
planeta dintr-odată suferindă
se va zdrobi de pietrele de moară

E dureroasă tragedia greacă
la care suntem bieți părtași,
cu trupurile pe făraș
tot așteptăm de frică să ne treacă

ca să putem să fim altfel de mâine,
să ne schimbăm definitiv la față,
să prețuim ce-i important în viață,
să nu mai latre-n suflet niciun câine...

15 aprilie 2020