Sunt singur în această lume,
așa am fost de la-nceput,
numai tăcerea mă striga pe nume
înainte de-a mă fi născut
Voi duce crucea ce-mi va sta de veghe
când sufletul spre stele va pleca,
și nimeni nu va înțelege
de ce-aprind rugul chiar cu mâna mea
Va fi târziu să le răspund,
batjocorit de propriile vise,
mă voi ascunde într-un gând
în care toate ușile-s închise
Doar vântul va striga din trupul meu
mutat definitiv pe Marte,
îi va răspunde, poate, Dumnezeu,
că-s doar un lacăt ruginit pe-o carte...
4 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu