N-am să recunosc că te mai iubesc

N-am uitat de tine fiindcă n-aș putea,
clopotele noastre mai sunt trase încă,
sângerează rana ultimă, adâncă,
inima se zbate într-un ciob de stea


Au apus acorduri zidite-n privire,
lăcrimează îngeri alungați din vis,
copacii sihaștri de cuvânt proscris 
pleacă să desfacă înc-o regăsire

Zvon de pianină moare în ecou,
ceasul bate ora ticăind vulgar,
vechi metempsihoze se divid amar,
s-a-ncuiat lumina inimii-n cavou

Evadații singuri se izbesc de zid,
o sirenă cântă, luna-i translucidă,
timpul se prelinge pe-o șosea lichidă
golul dinlăuntru redevine vid

Ce-o să se întâmple mâine, draga mea,
îngerii de rouă-n lacrimi poposesc,
n-am să recunosc că te mai iubesc,
nici n-am să te uit, fiindcă n-aș putea...

24 august 1993/8 aprilie 2020