Uitasem ce se întâmplă-n viața noastră
până a venit vestea că moartea
ne bate la ușă
c-o insistență demnă de o cauză mai bună
Dintr-odată am descoperit
că nu mai dereticasem de multă vreme prin suflet
că amânasem cu zeci de ani
să fim fericiți
Alergătura zilnică dinspre noi
spre țintele banale
care ne macină timpul
intrat în metastază
mi s-a părut atât de inutilă
încât m-am oprit să privesc soarele
Am redescoperit că viața înseamnă
să te bucuri de lucrurile simple,
că e mult mai important să te îmbraci
cu cea mai veche cămașă
și să umbli bezmetic printre copaci,
pe dealuri înalte, prin munții inimii,
să zâmbești luminii și să faci avioane de hârtie
pe care să le arunci în copilărie
E un miracol
că nu ne-am pierdut umanitatea,
deși am fost îndrumați de atâtea ori să o facem,
și că putem descoperi
că suntem copii toată viața,
chiar dacă din când în când
ni se schimbă jucăriile
Poate, dacă învingem destinul nostru mortal,
virusul acesta care ne-a învățat
să ne punem întrebări cu răspunsuri incluse,
o să fim copii
de la răsăritul până la apusul soarelui.
21 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu