Nu-i nevoie s-ajung om bătrân,
îmi ajunge destinul posac,
drumul acesta ciudat de păgân;
să nu fug, să nu tac,
să mă zbat de nebun
Pentru ce să nu mor,
Dumnezeule drag?
Pentru ce-ai dat porunci
să trăim orice-ar fi
când știai că murim
de trei ori într-o zi?
N-am nevoie acum
să ajung om bătrân
ca să văd cum se moare
într-o pânză de sac
Să pot merge invers
am să-ți cer
și nu tac -
înăuntru e gol,
pe afară e fum.
Dumnezeule drag
ce mai are vreun sens?
Pentru ce-ai dat porunci
să trăim orice-ar fi
când știai că murim
de trei ori într-o zi?
18 august 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu