Să mergem împreună să ne plimbăm pe-afară
prin cimitirul tânăr, la margine de cer,
grăbește-te, iubito, o s-ascultăm în ger
o simfonie smulsă tăcerilor de seară,
acolo plâng eroii cu floarea la rever
Răsună pe asfalt pantofii solitari
spre noaptea cea din urmă îndurerați trecând,
o mamă-nsângerată se-aude blestemând,
cad fluturii în plasa întâilor barbari,
ne întâlnim, iubito, la nunta ta curând
Și plouă cu-ntuneric și îngerul boțit,
se-ntinde ca un șarpe în visul ce-l aveam,
pe-acolo strânși de mână cândva cutreieram,
în piept să-mi pui, la nuntă, o lamă de cuțit,
și ninge în retină cu cioburi mari de geam...
Să mergem împreună să ne plimbăm pe-afară,
e ultima plimbare la margine de cer,
grăbește-te, iubito, că mi se face ger,
în iarna vieții mele zăpada se coboară,
acolo plâng eroii cu floarea la rever...
30 august 1990/18 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu