Sunt închis între spirit și zâmbet șăgalnic
mă întorc desculț din destinul năprasnic,
mă izbesc fără milă vânzătorii de timp
mai falși decât zeii cățărați pe Olimp
Din inimă vulturii-mi smulg vrerea
de-a fi și-a trăi pentru zborul înalt,
durerea de-a fi e amară ca fierea
câteodată sunt eu, altădată-s bazalt
Și-ncerc să-mi croiesc alt portret
care curge ca o lacrimă-n soare,
depărtarea de suflet mă doare
sunt prea strâns în bizarul corset
al ființei croită din praful de stele
cine a venit până aici, a lăsat urmele mele.
Mă-ntorc desculț de unde-am venit
mai am atâtea clipe de cerșit...
13 decembrie 1989/11 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu