E-o jale infinită-n Galaxie
că au murit prea sfinții în sfânta zi de vineri,
n-au mai avut răgazul să vadă țara vie,
s-au cununat cu moartea, devreme și prea tineri
Mireasa cu surâsul întunecat, de gheață,
i-a luat la ea acasă, trecându-i peste prag,
mi i-a lipsit de mamă, de fratele cel drag,
mi i-a lipsit de cuget, de spirit și de viață
Peste pământul țării înveșmântat în sânge
s-a coborât un zeu cu sufletul stricat,
n-aude că-nserarea ca o copilă plânge,
el viața tuturora a scos-o la mezat
Și au pierit mirese cu zâmbetul în floare,
și au pierit și mirii de dor de infinit,
această nuntă-n negru atât de tare doare
că toți nuntașii fragezi la ziuă au pierit...
15 ianuarie 1990/12 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu