DACĂ AR EXISTA UNDEVA UN LOC

 

Dacă la capătul lumii
ar fi un loc
unde
să pot râde
să pot plânge
în același timp-
unde aerul nu mai este aer
unde durerea și bucuria
le simți ca pe niște binecuvântări
sau
ca pe niște lucruri
de care te poți debarasa ușor;
eu acolo m-aș duce
să-mi pot desface sufletul
de durere
dacă durerea poate fi desfăcută
și dacă
pomul nu mai poate fi pom
iar aerul nu mai poate fi aer

Dacă la capătul lumii
ar fi un asemenea loc
eu acolo m-aș duce
să-mi dezbrac viața
de amărăciune și durere,
dacă viața poate fi dezbrăcată-
și să-mi încarc inima
cu floarea neuitării și a nevisării
cu floarea neaducerii aminte
și să mă preschimb
în ceva greu de definit-
poate în pasăre
sau în strugure
sau în surâs;
o fantasmă uitând de sine
și de toate,
uitând că stelele sunt stele
că pomul este pom
durerea e durere
și omul este om

9 noiembrie 1989