În mine mor minerii vinovați
că vor să supraviețuiască,
ei sunt pe viață condamnați
să moară fără să trăiască
Atâta au: o hrubă către moarte
și dreptul la revoltă primitivă,
ei nu cerșesc, ei vor numai dreptate,
altminteri cad în recidivă
Au fost iubiți pentru curajul prim
de-a înfrunta în Vale dictatura,
ei sunt o parte de popor sublim
la care prima lege ajunse ura
Ei sunt copii bătrâni care dărâmă
castele de nisip alambicate,
se zbat ca o sălbatică furtună
adusă-n personalele de noapte
Și nu cunosc misterele puterii
și nu disting ce-i rău de ce e bine,
prizonieri risipei și durerii,
zdrobesc surâsuri și destine
Și se întorc acasă condamnați
să caute-n adâncuri un alt soare,
și totuși, oameni, nu uitați:
în Valea Jiului mai repede se moare...
10 decembrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu