În sfârșit ajuns-am bine
la cuvintele în zale,
ce sfârșesc robite-n vânturi
prăbușindu-se pe cale
Mărginindu-se la versuri
poetul își uită harul,
frunze rătăcesc absente
pe întinderea ca varul
Trec cuvinte-n stoluri joase
peste cuget, peste timp,
în deschideri de silabe
subjugând un nou Olimp
Le vor pune-n rime rare,
tremurând, Icarii mici,
voi învinge-n zbor o clipă
de jos-sus n-ai cum să pici
Var și gheață împreună
grămădesc pereții lumii,
cu scenarii transcendente
te-asaltează toți nebunii
Suflet fără de veșminte
e văzduhul înstelat,
când rămâi fără cuvinte
scoate-ți iarna la mezat...
30 decembrie 1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu