Pe o coală albă dintr-un vechi oraș
ți-am zărit, iubito, chipul drăgălaș
Aveai bucle blonde, părul ondulat,
și un sân albastru, altul aromat
Era dimineață, înfloreau castanii,
mi-ai răspuns isteață că nu-ți cunoști anii
Ne plimbam pe dealuri căutând trifoi,
se lovea de stele foșnetul din noi
Zbura o albină sau o zână bună,
flori de tei răzlețe coborau din lună,
aveai buze roșii, ochii trandafiri
și în mâna stângă floarea de te miri
Pe o coală albă dintr-un veșnic joc
mi-am lăsat ființa fremătând noroc,
mă plimbam cu tine către dimineți,
ce păcat, iubito, c-ai vrut să mă cerți!
5 iulie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu