Plouă trist de zile-n șir
ca un foc ucis de vreascuri,
plouă trist-ce delir!
și adorm căzând pe teascuri
Mohorât se varsă stropii
pe asfaltul mizerabil,
tremură natura moartă,
teii argintii și plopii
și bolnava păpădie,
plouă trist, irespirabil
Plouă în continuare,
ca-ntr-un film lacrimogen,
plouă trist cu disperare,
fără timp și fără gen
Plouă des, mă doare trupul
și-alte părți din emisfere,
se înmoaie întreg pământul
aiurez printre himere
Cred c-a ruginit sulfina
de atâta umezeală,
s-a îmbolnăvit lumina
plânge cântăreața cheală
Îmi rescriu biografia,
ceasul nu mai bate ora,
aiurez, mi-e somn de moarte,
eu sunt umbra tuturora
Plouă trist de zile-n șir
peste ce-a rămas din mine,
plouă trist, ce delir!
plouă numai dinspre tine...
11 aprilie 1990/12 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu