Bunicului meu
La poarta cimitirului te-au oprit
s-asculți încă o dată acel clopot
pe care l-ai iubit și te-a iubit
plâng brazii părăsiți în hohot
Te strigă crengile de fag,
te cântă cerul și te cheamă râul,
tot ce ți-a fost pe lume drag,
tot ce-a acoperit pustiul
Dar nu răspunzi și nu glumești
s-a-nchis până la urmă cartea,
rămâi cu mine în povești
tu, ce-ai sfidat o viață, moartea...
19 decembrie 1989/10 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu