Nu are în păr vreo floare,
nici în suflet violete,
are gândul pe răzoare,
gând fugar la multe fete
Cântul n-are vreo culoare
din iubirile concrete,
rup un măr ce-n mână-mi moare
și-am să mor bolnav de sete
Ochii-i are azurii,
mâinile de doruri ninse,
șoaptele sunt îngeri vii,
sentimentele aprinse
Ceasurile sunt târzii,
clipele întârziate,
mă întreabă: când mai vii
cu secundele-nșirate...
11 aprilie 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu