NOAPTEA MUNȚILOR
Luna-mi zâmbește din cer,
florile de colț au adormit în gând,
întreaga fire-i ascunsă-n mister,
e vară în suflet și-ți cânt
Pășește lin spre râu gingașa căprioară,
în dezertări nocturne cuminți visează îngeri,
o pasăre de noapte din liniște coboară,
chitara lăcrimează la primele înfrângeri
O salcie pletoasă se-apleacă spre izvor,
își udă buza arsă și redevine vers,
cărarea care duce de nicăieri spre dor
a coborât în sânge cu-ntregul univers..
7 martie 1989/8 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu