DE VEI VENI

De vei veni, nu vei pleca
cum s-a-ntâmplat de-atâtea ori,
încă mă doare, draga mea,
când din retină te cobori

De vei veni, cu flori te-aștept,
cu flori de nufăr și zorele,
și-ți dau chiar inima din piept
și necuprinsul vieții mele

Ninsorile ți le voi da
să-ți fie fluturii din lesă,
încă mă doare, draga mea, 
că ai plecat fără adresă

De vei veni, nu te mai las
să pleci pe drumuri infinite,
și-n loc de-un tragic bun-rămas,
vreau să te-aud: rămân, iubite!

30 iunie 1990/12 ianuarie 2020