VALSUL MORȚII

 

Ceasul a bătut ora douăzeci
pe unde clipa ți-o petreci?
de ce asculți un cântec trist
când eu am zile încă zeci
și mai exist?

Lacrimile îneacă melci,
pe drumu-acela de ce treci?
de ce să plângi un aiurit?
de ce tu sufletu-mi încerci?
nu am murit

Când zilele se depărtau
și când durerea ți-o creșteau
de ce tu nu plângeai atunci?
tu plângi acum când eu nu vreau
și mă străpungi

Am zile trei sau am un veac
nu pot să știu și ce să fac?
să plâng cu tine-n patul meu?
și între lacrimi eu să zac?
ce-ar zice Dumnezeu?!

De ce să plângi plecarea mea?
nu are rost, fă altceva!
mai bine încerci să cânți șoptit
un cântec despre acel ceva
când ne-am iubit

Eu de-am să mor tu ai să uiți
că ochii tăi îngroapă munți,
și-acum de ce să plângi așa,
eu nu voiesc și tu insulți
durerea mea

Sărută-mă, mă duc curând,
e rândul meu sau peste rând,
cad frunzele pe-un trup rănit
și-ți spun și-n ceasul desfrunzit
tu nici nu știi cât te-am iubit...

4 octombrie 1990