INCERTITUDINI

 

Poate e o singură lumină aprinsă,
poate e un vis extraordinar,
poate e un poate într-o zi surprinsă
alergând haotic orele-n zadar

Doar conjucții sobre-n lumile ucise,
flăcările albastre pe femei proscrise,
iar veniră unii să îmi vândă cerul
au greșit dugheana, eu nu-s efemerul

Iar și iar iubire și din nou cuvânt,
iar și iar sihastre morile de vânt,
poate peste ceruri se învârt culori,
poate iar ciudații vânzători de nori

Între poate și poate și iar
între durere și cer și iubire
un suflet se zbate-n zadar
să vindece timpul răstignit în privire

Între poate și poate și-ai săi,
între iad și mine și rai,
se-nvârte planeta-n văpăi
spulberând cenușa din noi

7 octombrie 1990