Dă-mi mâna ta de ambră și arțar
ne-așteaptă o planetă croită din iubire,
vom bea în zori lumină și la apus nectar,
tu, cea dintâi mireasă sălbaticului mire
Trădări nevinovate, greșeli întâmplătoare,
la poartă sunt oprite de-un vameș clandestin,
noi, călători albaștri, înzăpeziți în soare,
ca lacrima de ceară doar aparent murim
Dar nu te teme, nu! sunt îngeri de mătase
ce ne prefac destinul în albe lumânări,
și visurile tale, ca tine de frumoase,
nu vor mai fi, iubito, doar simple amânări
Tu lasă-ți clipa ce te ține-n zeghe,
dă-mi mâna ta de ambră și arțar,
să-mi fii pe veci doar îngerul de veghe,
tu, cel dintâi și ultim avatar...
30 noiembrie 1989/10 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu